Esti grabit?Opreste-te putin si priveste in jur!

-Esti grabit, nu?Da…si eu la fel.

Ne grabim dimineata sa ne imbracam si sa ne pregatim de munca. Alergam ca bezmeticii pe drumul spre munca, doar ca mai apoi sa ne intoarcem la fel de grabiti acasa.

Suntem intr-o continua graba, nu-i asa?

In restul timpului in care nu ne grabim, stam cu capul in telefoane sa vedem ce fac ceilalti oameni care sunt la fel de grabiti in drumul lor.

In toata graba mea de astazi, mi-am dat seama ca uitam sa privim in jur si omitem atat de multe lucruri.

Dimineata cand am iesit de la metrou, urcand in graba scarile catre iesire, pret de 2 secunde am observat o fata care statea langa scari. Ii cazuse o manusa pe jos. Trecand pe langa ea, am observat ca avea un baston in mana, era bastonul pe care il folosesc oamenii nevazatori. Atat de grabita am fost, incat in cele cateva secunde cat am privit-o, nu mi-a trecut prin cap sa o ajut, sa ii dau manusa de pe jos. Pe cand sa realizez si sa ma intorc o ajutase un baiat.

M-am gandit tot drumul spre munca la intamplarea asta si mi-a parut atat de rau ca nu am ajutat-o.

Trecand orele de munca, m-am intors in aceeasi graba acasa. Coborand din cladirea unde lucrez, chiar aproape de trecerea de pietoni, am observat un baiat care statea pe bordura, tinand strans in brate un caine. Am trecut pe langa el, am ajuns la trecere si pret de cateva secunde m-am blocat. M-am intors, am mers la Luca, am cumparat un corn si m-am intors sa il dau. L-am intrebat daca se supara daca ii ofer un corn, iar el a raspuns ca nu si mi-a multumit frumos. Nu am avut curaj sa privesc in ochii lui si nici in ochisorii cainelui pentru ca ma apuca plansul cu siguranta.

M-a impresionat mult cum tinea atat de strans cainele in brate, probabil patruns de frig si mi-am dat seama ca il mai vazusem in acelasi loc, tot cu cainele in brate si am trecut de atatea ori in graba pe langa el fara sa ii ofer nimic.

Am luat-o ca pe a doua sansa de la Dumnezeu de a face un bine si am fost recunoscatoare pentru asta.

Suntem atat de grabiti zilnic incat nu ne dam seama ca sunt atat de multi oameni, mai putin norocosi, care au nevoie de ajutor, sau macar de un gest de bunatate din partea noastra. Sunt sigura ca cu un singur gest le-am putea insenina ziua.

De ce atata graba?Tot acolo ajungem si tot acasa ne intoarcem, fie ca ne grabim sau nu. Putem sa ne oprim pentru o clipa si sa privim in jur?Cand o sa ne oprim din fuga asta?Si la ce ajuta ea?

Pierdem atat de multe momente din viata prin fuga asta continua. Sa nu mai zic ca nu observam nici ce ne inconjoara: cladiri, strazi, natura.

Cred ca ar trebui sa fim mai atenti la tot ce ne inconjoara, sa mai scoatem capul din telefoane si sa incercam sa fim mai empatici, mai buni cu cei din jurul nostru. Faptele bune nu se fac doar in preajma sarbatorilor, eu cred ca le putem face zilnic, atata timp cat suntem atenti.

Voi cand v-ati oprit ultima data si ati realizat ce e in jurul vostru?

Opreste-te pentru o clipa si priveste in jur. Ce vezi?

“Viata se intampla cand nu esti atent”.