Reading Wonderland

BOOKAHOLIC – Dependenta de carti se trateaza cu… alte carti!#11

denisasilaghi

De cand am deschis paginile acestei carti am stiut ca voi gasi in ea invataminte, raspunsuri si inspiratie. M-a cucerit si titlul bineinteles “Visatorii nu mor niciodata“, carte scrisa de Carmen Voinea-Raducanu, un fel de autobiografie plina de sentimente, emotii si trairi impartasite din toata inima.

Visatorii nu mor niciodata- Carmen Voinea-Raducanu

Cartea debuteaza cu un cititat de Emil Cioran “A iubi inseamna a suferi si, cum multi fug de suferinta, putini stiu sa iubeasca”, autoarea fiind mare iubitoare a cartilor lui Cioran. Primele pagini sunt scrise de prietenele autoarei, pline de recunostiinta si multumiri, iar firul actiunii incepe cu momentul in care incepem prin paginile sale, sa o cunoastem pe Carmen, o femeie puternica care a trecut prin multe lucruri, o femeie oarecum tematoare pentru gandurile pe care urmeaza sa le aseze pe foi.

“Ma tem sa scriu. Nu mereu, dar se intampla in majoritatea momentelor cand imi propun sa fac asta, la gandul ca apoi, candva, frumos incolonate, cuvintele mele or sa mearga si sa se astearna lin in paginile tiparite ale unei reviste. Ori, posibil, adevaratul motiv pentru care ma tem sa scriu e ca nu cumva sa-mi descatusez zagazurile ce-mi incorseteaza pana la sufocare trairile, amintirile, povestile.”

Carmen si-a scris melancoliile pe foaie, melancoliile povestilor ei ample. Povestile ei despre viata sunt triste majoritatea si de aceea cred ca m-a atras cartea. Am o pasiune sumbra pentru povestile triste de viata, dar intotdeauna cu final fericit, asa cum s-a dovedit a fi si povestea autoarei.

“Nu poti renega ce ai trait. Nici raul ce ti-a fost harazit sau pe care ti l-ai atras prin greselile pe care le-ai facut cu mana ta, dupa ce le-ai decis cu mintea ta. Nu-ti poti ingropa erorile niciodata, ele au existat si undeva, adanc, au ramas urmele lor. “

Mi-a placut ca le-a mentionat si pe prietenele sale in carte, despre fiecare a scris cateva cuvinte frumoase, a insiruit cateva momente traite impreuna cu ele si cat de mult a contat pentru Carmen prietenia neconditionata a persoanelor dragi.

Cele mai multe pagini din carte, asa cum am mentionat, sunt povesti triste traite de autoare: momentul in care tatal a parasit-o, si-a pierdut mama, a pierdut-o pe catelusa sa, iar toata durerea ei poate fi simtita cu fiecare pagina.

Daca va intrebati ce poveste m-a impresionat cel mai tare din carte v-as spune ca este povestea unui cuplu de prospat insuratei, ea de 19 ani si el de 24 ani, care au inceput de tineri sa se lupte cu moartea. Au invatat drumurile lungi si anevoioase prin spitale, pe la usile medicilor, pe la rafturile farmaciilor si ale autoritatilor statului. Femeia era bolnava de cancer, iar toate paginile citite despre poveste m-au intristat cumplit si mi-au smuls cateva lacrimi. M-a si impresionat faptul ca cei doi se iubeau extrem de mult, iar partenerul ei a fost alaturi de ea in cele mai groaznice momente, au dus impreuna tot greul. Au castigat cea mai mare batalie, batalia cu cancerul, insa au pierdut batalia iubirii, cei doi insuratei, ea la 32 de ani si el la 37, si-au spus adio intr-o sala de judecata.

“Si poate ca viata si tineretea au invins tristetea si toate necazurile si si-au cerut cu staruinta drepturile restante. Poate ca lipsurile si-au pus amprenta pe cele doua suflete prea greu si prea de timpuriu lovite. Poate ca speranta ca va fi mereu bine a luat locul realitatii. Poate ca gura lumii a lucrat si ea in sensul acesta, iar cei doi miri de odinioara, unul ajuns la 32, iar celalalt la 37 de ani, si-au spus ramas bun intr-o sala de tribunal in martie 2007.”

Carmen a vorbit cu pasiune despre iubire, despre neimplinire, despre curaj si putere si pentru asta o apreciez enorm. Si-a deschis sufletul in fata tuturor si s-a dezbracat de secrete. Cred ca pana la urma este asta si o descarcare sufleteasca.

“Am iubit si am urat. Am dansat si mi-am tinut mainile cuminti in poala. Am tesut covoare si visuri. Am netezit cu palmele goale asternut de spini pentru dragoste neimpartasita si am fluturat batiste a despartire pe un peron de unde nu mai pleaca si inspre care nu mai vine nici un tren nestiut.”

Cartea se incheie cu un bucket list, o lista de dorinte pe care autoarea l-a facut si pe care spera sa il duca pana la capat in anii ce urmeaza.

Mi-a placut cartea. M-am regasit in cateva fraze. Are 381 de pagini care pot fi devorate rapid.

Sunt curioasa daca voi ati citit-o sau daca ati auzit de ea, asa ca nu ezitati sa imi spuneti in sectiunea de comentarii.

Kisses

Published by denisasilaghi

35 thoughts on “BOOKAHOLIC – Dependenta de carti se trateaza cu… alte carti!#11”

  3. Cred, cumva, ca acestea sunt, de fapt, cele mai savuroase povesti: cele care prezinta trairile autorilor. Pana nu traim o experienta nu ne putem face personajele sa le traiaca. Pana nu simtim noi nu putem vorbi despre acele sentimente. Asadar, o lectura foarte buna!

    Liked by 1 person

    Reply

  10. N-am auzit nici de carte, nici de autoare, dar sprijin autorii romani si le citesc cat de mult pot din opere. Tot citind am ajuns la concluzia ca de multe ori au povesti mai bine structurate si mai pline de emotie decat omologii straini.

    Liked by 1 person

    Reply

  12. Orice experienţă pe care o aflăm este un ajutor. Îmi plac astfel de cărţi în care experienţele trăite sunt aşternute din suflet şi pentru alţii, adică pentru cititori.
    Nu am citit cartea, dar mi-am notat titluit şi autorul.
    Mulţumesc pentru recomandare!

    Liked by 1 person

    Reply

  15. O wow ce poveste cutremurătoare! Categoric cartea asta întra direct în wishlist. M-ai făcut foarte curioasa, oare cum doi oameni pot trece peste problemele de sănătate dar nu și peste cele din căsnicie. Probabil prea multe probleme la mijloc…

    Liked by 1 person

    Reply

Leave a comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.