Reading Wonderland

BOOKAHOLIC – Dependenta de carti se trateaza cu… alte carti!#7

denisasilaghi

Oscar si Tanti Roz- Eric-Emmanuel Schmitt

Eric-Emmanuel Schmitt este un scriitor francez, iar Oscar si Tanti Roz e una dintre cele mai frumoase capodopere ale sale, fiind adaptata de catre autor atat pe scena, cat si pe marile ecrane.

Scriitorul ne prezinta in acest roman povestea lui Oscar, un baietel de 10 ani bolnav de leucemie, care isi petrece ultimele zile de viata intr-un spital, conectandu-se cu Dumnezeu datorita unei infirmiere cu care s-a imprietenit, Tanti Roz.

Povestea debuteaza destul de trist, cu o scrisoare catre Dumnezeu in care Oscar se prezinta si ii povesteste putin despre el.

Draga Doamne-Doamne,

“Pe mine ma cheama Oscar, am zece ani, am dat foc pisicii, cainelui si casei, si-abia acum iti scriu prima data pentru ca am tot fost ocupat cu lectiile”

“La spital e super, multi oameni mari, amabili, care vorbesc tare, multe jucarii si multe tanti roz care au rabdare sa se joace cu noi, plus prietenii mei Jumara, Einstein sau Popcorn pe scurt, pentru bolnavii simpatici, spitalul e a-ntaia.”

Tot in aceasta scrisoare, ii povesteste lui Dumnezeu si de Tanti Roz, o infirmiera cu care s-a imprietenit si pe care o considera prietena lui. Aceasta il convinge pe Oscar sa isi traiasca fiecare zi de parca ar dura 10 ani si il invata cum sa ii scrie scrisori lui Dumnezeu in care sa ii povesteasca cum si-a petrecut decada respectiva. Astfel Oscar incepe sa traiasca viata pe repede-inainte, experimentand etapele vietii: se bucura de adolescenta, se indragosteste de Peggy Albastrea, se casatoreste, trece prin problemele specifice adultilor, isi pierde sotia…

Oscar traieste in fiecare zi cu optimism si speranta in ciuda problemelor de sanatate si a altor inconveniente care apar de la o zi la alta. Traieste intr-o zi cat altii in 10 si invata lucruri pe care poate unii intr-o viata nu reusesc sa le invete.

“Peggy Albastrea sufera de boala albastra. Locuieste in penultima camera din capatul coridorului. Zambeste frumos, dar nu vorbeste aproape deloc. Parc-ar fi o zana care se odihneste putin in spital.”

“Draga Doamne- Doamne,

Gata, m-am casatorit. Suntem in 21 decembrie, merg pe 30 de ani si m-am casatorit. Cat despre copii, Peggy Albastrea si cu mine am hotarat ca o sa ne gandim la asta mai tarziu. De fapt, cred ca inca nu e pregatita.”

Cartea se compune din 10 scrisori pe care Oscar i le scrie lui Dumnezeu, scrisori menite sa ne reaminteasca ca avem o singura viata si fiecare zi poate fi un nou inceput. Scrisorile lui sunt tipice unui copil de 10 ani, dar in acelasi timp sunt amuzante. Fiecare scrisoare contine actiunile si intamplarile lui Oscar din acea zi, dar si cate o mica dorinta la sfarsit.

“Ps: Cum operatiile nu prea sunt chestii legate de suflet, poate nu te ocupi si de de-astea. Atunci, fa in asa fel incat, oricare-ar fi rezultatul operatiei, Peggy Albastrea sa nu se supere. Contez pe tine.”

“Ps: Era sa uit de dorinta: parintii mei sa ramana intotdeauna asa cum au fost asta-seara. Si eu la fel. A fost un Craciun tare de tot, mai ales meciul Mefista contra Ioana D’Arc. Imi pare rau pentru slujba ta, da’ mi s-a rupt filmul inainte.”

Ultimele scrisori mi-au umplut ochii de lacrimi, Oscar simte ca se apropie momentul, iar asta se simte si din scrisorile sale. Sunt din ce in ce mai apasatoare si mai triste.

“Draga Doamne- Doamne,

Multumesc c-ai venit. M-am prins ca venisesi. Si ca-mi explicai secretul tau: priveste lumea in fiecare zi de parca ai privi-o pentru prima data.”

“Azi implinesc 100 de ani. Ca Tanti Roz. Dorm mult, dar ma simt bine. Am incercat sa le explic parintilor mei ce-i viata, un cadou foarte tare. “

“110 ani. E mult. Cred ca incep sa mor.”

Ultima scrisoare din carte este din partea infirmierei, Tanti Roz.

“Draga Doamne- Doamne,

Baietelul a murit. O sa raman mereu tanti roz, dar nu o sa mai fiu Tanti Roz. Tanti Roz eram doar pentru Oscar.”

Nu cred ca ceva nou sa va spun ca pe mine m-a impresionat cartea foarte mult. Mi se pare ca e o carte pe care ar trebui sa o citeasca tot poporul. Poate asa, vom invata sa pretuim viata mai mult, sa traim mai simplu si sa ne bucuram de lucrurile marunte.

Cartea lui Schmitt are 103 pagini, se citeste usor, e o lectura frumoasa, sunt sigura ca v-ar face placere sa o cititi, chiar daca e o poveste trista.

Sunt curioasa daca ati citit cartea si cum vi s-a parut, asa ca astept sa imi spuneti in comentarii.

Kisses

Advertisement

Published by denisasilaghi

55 thoughts on “BOOKAHOLIC – Dependenta de carti se trateaza cu… alte carti!#7”

  1. Nu am citit-o, dar o am pe wishlist. Am auzit că este o carte foarte frumoasă și după ce am citit articolul tău chiar îmi doresc și mai mult să o citesc.
    p.s: Articolul tău m-a făcut piele de găină !

    Liked by 1 person

    Reply

  8. Îmi place autorul Eric-Emmanuel Schmitt. Am citit Elixirul dragostei și mi-a plăcut mult dar cartea despre care vorbești mi-a stârnit interesul. Mi se pare incitantă și atrăgătoare, mi-ar plăcea mult să o citesc. Sper să reușesc!
    Mulțumesc pentru recomandare!

    Liked by 1 person

    Reply

  28. Tot vedeam cartea pe la alte fete, dar eram oarecum sceptica. Nu stiam daca imi va placea. Dupa toate detaliile date de tine, sunt sigura ca trebuie sa ajunga si in biblioteca mea.

    Liked by 1 person

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

Gravatar
WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. ( Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. ( Log Out /  Change )

Cancel

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.