Reading Wonderland

BOOKAHOLIC – Dependenta de carti se trateaza cu… alte carti!#8

denisasilaghi

De Veghe in Lanul de Secara- J.D. Salinger

Am recitit recent cartea “De Veghe in Lanul de Secara” de J.D. Salinger deoarece am tinut minte din liceu ca a fost o carte buna si ca in momentul in care am citit-o prima data mi-a placut. Imediat ce am lasat-o din mana mi-am dat seama ca eu in liceu am perceput-o altfel si de data aceasta in schimb, avand si asteptari mari, nu mi-a placut atat de mult. Asta nu inseamna ca daca o veti citi si voi o sa va displaca, suntem diferiti si percepem lucrurile diferit, din perceptia fiecareia si tocmai de aceea m-am gandit sa ii fac o recenzie.

Povestea suna in felul urmator: Holden Caulfield, naratorul, un adolescent problematic, exmatriculat din patru scoli, decide sa plece acasa cu cateva zile inainte de data stabilita, planuind sa petreaca cateva zile in New York, orasul sau natal. In cele cateva zile petrecute in New York se intalneste cu diverse persoane si are parte de o multime de intamplari, povestite in carte din perspectiva lui, intamplari care il demoralizeaza constant, la finalul romanului cititorul afland si de ce: Holden isi relateaza povestea dintr-un spital de boli mintale.

Holden este un tanar problematic, care poarta dupa el o multime de frustrari, iar atitudinea lui dificila nu il ajuta foarte mult.

“Eram plin de sange si in jurul gurii si pe barbie, pana si pe pijama si pe halat. Pe jumatate m-a speriat, pe jumatate m-a fascinat. Paream un dur, cu tot sangele ala pe mine. Nu ma batusem decat de doua ori de cand ma stiu si ambele dati am luat-o pe coaja. Nu sunt un dur. Sunt pacifist, daca vreti sa aflati adevarul.”

“Nu-i amuzant sa fii las. Poate ca nu sunt las pe de-a-ntregul. Nu stiu. Poate sunt doar pe jumate las si pe jumate genul care nu se da de ceasul mortii daca si-a pierdut manusile. Una dintre problemele mele este ca nu imi pasa prea tare daca pierd ceva. Chestia asta o innebunea pe mama cand eram mic. Unii oameni petrec zile intregi cautand un lucru pe care l-au pierdut. In ce ma priveste, se pare ca n-am nimic anume de care sa-mi pese din cale-afara, daca l-as pierde.”

Majoritatea adolescentilor trec prin astfel de crize de identitate si cel mai des, reusesc sa treaca peste cu ajutorul familiei si al prietenilor. In schimb, Holden era genul de persoana care, desi avea prieteni si la scoala si in orasul sau natal, nu se simtea apropiat de niciunul dintre ei, iar de familie se indeparta tot mai mult.

“M-am gandit ca s-ar putea sa fie ultima oara cand o vad. Pe ea sau pe oricare alta ruda, adica. Imi spuneam si ca probabil o sa-i revad candva, dar peste multi ani de atunci incolo. Si ca s-ar putea sa vin acasa pe la treizeci si cinci de ani, in cazul in care se imbolnaveste cineva si vrea sa ma vada inainte de-a muri, dar ca asta ar fi singurul motiv pentru care mi-as parasi cabana mea si m-as intoarce.”

Pe tot parcursul cartii, Holden se considera o persoana matura, cand de fapt si de drept actiunile sale dovedesc fix contrariul. Holden este un tanar imatur, nu se poate adapta din punct de vedere social si mi se pare ca spre sfarsitul cartii regreseaza.

Sfarsitul cartii sincer mi s-a parut prea brusc si derutant. Mie imi plac cartile care au un final clar, sa fiu sigura ca intamplarea respectiva a avut un final. In cartea De Veghe in Lanul de Secara chiar am avut impresia ca s-a terminat succint, lasand loc imaginatiei sa zburde.

Poate ca aceasta carte avea un mesaj mai profund, pe care poate eu nu l-am inteles, dar povestea lui Holden e destul de tulburatoare, m-am gandit de multe ori pe parcursul cartii ca ar trebui sa viziteze un psiholog si sa faca terapie, dar doar la final mi-am dat seama ca el chiar povestea dintr-un spital de boli mintale.

Un alt lucru deranjant in carte au fost expresiile acestea adolescentine precum “frate”, “malai”, “tar”, “ce pana mea”, care se tot repetau. Probabil scriitorul a vrut sa ne transpunem mai usor in partea personajului si sa faca povestea adolescentului mai autentica, dar pentru mine expresiile au fost doar enervante si atat.

Chiar daca cartea nu a fost neaparat pe placul meu, a fost o lectura buna si recomand sa o cititi daca va plac cartile de acest gen.

Ati citit cartea? Cum vi s-a parut? Astept sa imi spuneti in comentarii.

Kisses

Advertisement

Published by denisasilaghi

56 thoughts on “BOOKAHOLIC – Dependenta de carti se trateaza cu… alte carti!#8”

  1. Nu am citit-o. Dar din ce ai scris aici pare interesantă poveste acestui băiat. Și chiar mi-ar face placere sa o citesc. Genul asta de om sa zic asa sunt eu, mai singuratica. Eu nu am prieteni. Adică mie îmi place sa fiu singura. Cred ca asa e cel mai bine. Pentru ca rar dacă poți avea încredere în cineva… 👍

    Liked by 1 person

    Reply

  7. Am și eu această carte în bibliotecă, dar nu am citit-o. Știu de când povesteai pe story dinainte să o termini că nu e tocmai pe placul tău. Nici eu nu mă dau în vânt după astfel de povești, dar dacă tot o am acasă o voi citi

    Liked by 1 person

    Reply

  9. Mi se pare un titlu cunoscut, nu știu de ce. Te pomenești că o am prin bibliotecă și am uitat de ea 🙂
    Mulțumesc pentru recomandare și că mi-ai amintit!

    Liked by 1 person

    Reply

  14. Am această carte acasă. E în așteptare de un an, i-au tot luat altele fața. Poate că asta e un semn că ar trebui să-i acord prioritate. Final brusc și derutant? Ăsta e genul meu de final.

    Liked by 1 person

    Reply

  27. La fel ca tine, si eu am citit cartea in perioada in care eram in liceu si mi-a placut destul de mult. Cred ca voi incerca sa o recitesc, sunt curioasa sa vad ce impresie imi va lasa de data asta,

    Liked by 1 person

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

Gravatar
WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. ( Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. ( Log Out /  Change )

Cancel

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.