De cand am deschis paginile acestei carti am stiut ca voi gasi in ea invataminte, raspunsuri si inspiratie. M-a cucerit si titlul bineinteles “Visatorii nu mor niciodata“, carte scrisa de Carmen Voinea-Raducanu, un fel de autobiografie plina de sentimente, emotii si trairi impartasite din toata inima.
Visatorii nu mor niciodata- Carmen Voinea-Raducanu
Cartea debuteaza cu un cititat de Emil Cioran “A iubi inseamna a suferi si, cum multi fug de suferinta, putini stiu sa iubeasca”, autoarea fiind mare iubitoare a cartilor lui Cioran. Primele pagini sunt scrise de prietenele autoarei, pline de recunostiinta si multumiri, iar firul actiunii incepe cu momentul in care incepem prin paginile sale, sa o cunoastem pe Carmen, o femeie puternica care a trecut prin multe lucruri, o femeie oarecum tematoare pentru gandurile pe care urmeaza sa le aseze pe foi.
“Ma tem sa scriu. Nu mereu, dar se intampla in majoritatea momentelor cand imi propun sa fac asta, la gandul ca apoi, candva, frumos incolonate, cuvintele mele or sa mearga si sa se astearna lin in paginile tiparite ale unei reviste. Ori, posibil, adevaratul motiv pentru care ma tem sa scriu e ca nu cumva sa-mi descatusez zagazurile ce-mi incorseteaza pana la sufocare trairile, amintirile, povestile.”
Carmen si-a scris melancoliile pe foaie, melancoliile povestilor ei ample. Povestile ei despre viata sunt triste majoritatea si de aceea cred ca m-a atras cartea. Am o pasiune sumbra pentru povestile triste de viata, dar intotdeauna cu final fericit, asa cum s-a dovedit a fi si povestea autoarei.
“Nu poti renega ce ai trait. Nici raul ce ti-a fost harazit sau pe care ti l-ai atras prin greselile pe care le-ai facut cu mana ta, dupa ce le-ai decis cu mintea ta. Nu-ti poti ingropa erorile niciodata, ele au existat si undeva, adanc, au ramas urmele lor. “
Mi-a placut ca le-a mentionat si pe prietenele sale in carte, despre fiecare a scris cateva cuvinte frumoase, a insiruit cateva momente traite impreuna cu ele si cat de mult a contat pentru Carmen prietenia neconditionata a persoanelor dragi.
Cele mai multe pagini din carte, asa cum am mentionat, sunt povesti triste traite de autoare: momentul in care tatal a parasit-o, si-a pierdut mama, a pierdut-o pe catelusa sa, iar toata durerea ei poate fi simtita cu fiecare pagina.
Daca va intrebati ce poveste m-a impresionat cel mai tare din carte v-as spune ca este povestea unui cuplu de prospat insuratei, ea de 19 ani si el de 24 ani, care au inceput de tineri sa se lupte cu moartea. Au invatat drumurile lungi si anevoioase prin spitale, pe la usile medicilor, pe la rafturile farmaciilor si ale autoritatilor statului. Femeia era bolnava de cancer, iar toate paginile citite despre poveste m-au intristat cumplit si mi-au smuls cateva lacrimi. M-a si impresionat faptul ca cei doi se iubeau extrem de mult, iar partenerul ei a fost alaturi de ea in cele mai groaznice momente, au dus impreuna tot greul. Au castigat cea mai mare batalie, batalia cu cancerul, insa au pierdut batalia iubirii, cei doi insuratei, ea la 32 de ani si el la 37, si-au spus adio intr-o sala de judecata.
“Si poate ca viata si tineretea au invins tristetea si toate necazurile si si-au cerut cu staruinta drepturile restante. Poate ca lipsurile si-au pus amprenta pe cele doua suflete prea greu si prea de timpuriu lovite. Poate ca speranta ca va fi mereu bine a luat locul realitatii. Poate ca gura lumii a lucrat si ea in sensul acesta, iar cei doi miri de odinioara, unul ajuns la 32, iar celalalt la 37 de ani, si-au spus ramas bun intr-o sala de tribunal in martie 2007.”
Carmen a vorbit cu pasiune despre iubire, despre neimplinire, despre curaj si putere si pentru asta o apreciez enorm. Si-a deschis sufletul in fata tuturor si s-a dezbracat de secrete. Cred ca pana la urma este asta si o descarcare sufleteasca.
“Am iubit si am urat. Am dansat si mi-am tinut mainile cuminti in poala. Am tesut covoare si visuri. Am netezit cu palmele goale asternut de spini pentru dragoste neimpartasita si am fluturat batiste a despartire pe un peron de unde nu mai pleaca si inspre care nu mai vine nici un tren nestiut.”
Cartea se incheie cu un bucket list, o lista de dorinte pe care autoarea l-a facut si pe care spera sa il duca pana la capat in anii ce urmeaza.
Mi-a placut cartea. M-am regasit in cateva fraze. Are 381 de pagini care pot fi devorate rapid.
Sunt curioasa daca voi ati citit-o sau daca ati auzit de ea, asa ca nu ezitati sa imi spuneti in sectiunea de comentarii.
Kisses
To the MOON & BACK 
Nu știam de carte, dar m-ai convins sa o citesc si eu. Sigur o sa ma regasesc si eu in poveste.
LikeLiked by 1 person
Super, sper sa iti placa ❤
LikeLike
Foarte captivant subiectul, multumim pentru prezentare si recenzie 🙂
LikeLiked by 1 person
Cu drag!
LikeLike
Cred, cumva, ca acestea sunt, de fapt, cele mai savuroase povesti: cele care prezinta trairile autorilor. Pana nu traim o experienta nu ne putem face personajele sa le traiaca. Pana nu simtim noi nu putem vorbi despre acele sentimente. Asadar, o lectura foarte buna!
LikeLiked by 1 person
Total de acord cu tine ❤
LikeLike
Nu stiam de aceasta carte, insa m-ai facut curioasa. O sa o trec pe lista mea! Merci pentru recomandare!
LikeLiked by 1 person
Cu drag! Sper sa iti placa ❤
LikeLike
Am auzit de ea, dar încă nu am citit-o. Sper să reușesc curând.
LikeLiked by 1 person
Super! E o carte buna 😉
LikeLike
Nu știam de această carte, însă mi-a plăcut prezentarea ta. 🙂
LikeLike
chiar imi place ideea, desi nu sunt de obicei iubitoare de carti lacromogene. dar pare draguta
LikeLike
Nu au citit-o, insa ma bucur ca e scrisa de o autoare romanca si cu siguranta mi-ar placea. Pare o poveste de viata autentica.
LikeLiked by 1 person
Chiar este. Merita sa ii dai o sansa.
LikeLike
Eu sunt tare curioasa sa o cunosc pe Carmen. Daca spui ca este o femeie puternica, inseamna ca avem ce invata de la ea.
LikeLiked by 1 person
Da, poate reusesti sa o citesti macar 😉
LikeLike
N-am auzit nici de carte, nici de autoare, dar sprijin autorii romani si le citesc cat de mult pot din opere. Tot citind am ajuns la concluzia ca de multe ori au povesti mai bine structurate si mai pline de emotie decat omologii straini.
LikeLiked by 1 person
Uneori da, alteori nu, cred ca depinde si de autor si de gusturi 😉
LikeLike
Pare interesantă și genul meu de carte. O voi lune pe listă să o achiziționez în viitor.
LikeLiked by 1 person
Pune*
LikeLike
Super, sper sa iti placa ❤
LikeLike
Orice experienţă pe care o aflăm este un ajutor. Îmi plac astfel de cărţi în care experienţele trăite sunt aşternute din suflet şi pentru alţii, adică pentru cititori.
Nu am citit cartea, dar mi-am notat titluit şi autorul.
Mulţumesc pentru recomandare!
LikeLiked by 1 person
Cu mare drag!❤
LikeLike
Pare o lectura foarte interesanta. Nu stiam de ea, dar pare linistitoare pentru suflet.
LikeLiked by 1 person
Chiar este
LikeLike
O mai vazusem pe social media, dar nu stiam detalii. Chiar pare o carte plina de trairi. Sigur mi-ar placea sa o citesc.
LikeLiked by 1 person
Merita sa arunci un ochi 😉
LikeLike
O wow ce poveste cutremurătoare! Categoric cartea asta întra direct în wishlist. M-ai făcut foarte curioasa, oare cum doi oameni pot trece peste problemele de sănătate dar nu și peste cele din căsnicie. Probabil prea multe probleme la mijloc…
LikeLiked by 1 person
Poate doar i-a secat boala pe amandoi trecand prin asta de la o varsta frageda. Merita sa citesti cartea 😉
LikeLike
Imi surade ideea sa pun si eu mana pe aceasta carte.
LikeLiked by 1 person
O sa iti placa ❤
LikeLike
O carte interesanta care mi-a atras atentia. Recenzia ta a prezentat-o tare frumos. Trebuie s-o citesc si eu
LikeLiked by 1 person
Multumesc, o sa iti placa!
LikeLike
As cumpara carti mereu si mereu, nu ma pot satura de ele.
LikeLiked by 1 person
Si eu sunt la fel ❤
LikeLike